Poezie cu pixeli

poezia asta am citit-o cu ceva timp in urma pe forumul acadeiei de gashca. nu stiu cine a scris-o, dar o dau si eu mai departe:


Sunt un pixel.

Sunt un pixel.
În formă pătrată de monitor atârn,
Ca un bătrânel obosit, cu nasul cam cârn.
Aş vrea să fiu liber, s-alerg prin spanac,
Prin Spania, sau Franţa, sau chiar prin Nădlac.

Sunt un pixel.
Dar sunt captiv şi sunt cam pătrat,
Pe ecranul amatorului acesta ratat.
Ţin minte zilele când singur mă jucam,
Nu când eram o culoare, într-un gri program.
Eram şi dinamic, PHP codat,
Nu un program ieftin, ilegal şuntat.
Mă mută în sus şi în jos obsesiv,
Ca pe un puşcariaş, ostentativ.

Sunt un pixel.
Pot să fiu în mii şi mii de culori,
Dar acum sunt leneş şi stins,
Pot să fiu în culori calde, sau reci, ţipători,
Dar acum butonul de stop mi-a atins.

Sunt un pixel.
În rezoluţii multe şi felurite setat,
Dar tot nefericit, veşnic resetat.
Viaţa mea este în alb şi negru trăită,
Deloc interesantă, deloc felurită.