Cronicile din Codreanu: Piesa, Actorii şi Culisele

Nu stiu de ce am postat acest articol, poate doar pentru a avea sansa sa ma laud in acest fel ca am jucat teatru la liceu si am mai si scris in revista liceului? (dar nu e asa :p)

E o oră destul de înaintată în noapte iar eu mă gândesc că trebuia sa fi dat acest articol acum 2 zile. Haideţi totuşi să lăsăm astea la o parte şi să vă spun o poveste:

„A fost odată ca niciodată o idee. Aceasta s-a născut într-un anotimp ploios, într-o frumosă zi de toamnă. Aşa a luat fiinţă trupa de teatru a liceului, pe numele ei, HYPNOS.

Se pierde in negura vremii primul care a adus teatrul in liceul nostru, dar, totuşi, o legendă spune, că acum doi ani, doi vrăjitori, cel de la Miazăzi, prof. Mihai Dănuţ şi cel de la Miazănoapte, actorul Simon Salcă Jr., au stat la baza formării acelei trupe mai sus menţionată.

Totul a început în momentul în care o mână de elevi, nu mai înalţi de 1,85m, dar cu aşteptări foarte mari, au avut un vis. Se făcea că ei, actori profesionişti fiind, erau aplaudaţi la scenă deschisă de zeci de mii de spectatori. „Şi totuşi...Moarte”, o piesă scrisă de Ana Alexandra Farcaş, o fată de numai 18 ani la un liceu din Blaj, a fost prima piesă care a ieşit de pe mâinile acestor ucenici, sub îndrumarea atentă a magiştrilor. Prima reprezentaţie a avut loc in aprilie 2005, dar nu s-a bucurat de succesul scontat, cel puţin pe plan local. Pe de altă parte, piesa s-a aflat la un sfert de pas de a lua premiul pentru regie la Festivalul LicART.

Din acel moment au mai trecut doar vreo 5 luni până când o altă generaţie de ucenici s-au apucat de treabă. Da’ ce treabă ...!?! Un ditamai textu antic, scris de Plaut, împărţit în 5 acte plus filmare şi proiecţie. Aşa că, rezolvând o ecuaţie foarte simplă:
antic + modern= comedia „Gemenii”  o piesă foarte gustată atât de cei tineri cât şi de cei mai în vârstă.

Acestor „mici” actori li s-a împinit un vis, acela fiind cel de a juca pe o scenă profesionistă şi, nu o dată, ci chiar de doua ori: o dată participând la Festivalul de Teatru pentru Elevi, unde au câştigat toate premiile, iar cea de-a doua oară într-un spectacol de sine stătător, unde au rupt ropote de aplauze.

Cine şi-ar fi închipuit că se va ajunge aici? Păi...cam nimeni, deoarece au existat destule piedici în calea „succesului” celor două generaţii.
Şi am încălecat pe-o şa şi v-am spus cromica - aşa...”
Tot ce vă pot ura e să vă duceţi la teatru şi să jucaţi teatru, nu numai în faţa profesorilor ci şi pe scena.
Semnat:actor amator... de umor, Liviu cel Culturalizat